Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială – Decizie nr. 1877/2016 din 09 noiembrie 2016
Decizia nr. 1877/2016 – contestaţie la executare
Publicat în www.scj.ro din 09 noiembrie 2016.
SURSA: scj.ro
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 189 din 12 mai 2016, dată în Dosarul nr. x/215/2013, Tribunalul Dolj a respins contestaţia la executare complinită formulată de debitoarea A. în contradictoriu cu intimata B. Craiova.
Pentru a hotărî astfel a reţinut tribunalul că la data de 12 octombrie 2015 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. Craiova, împotriva tuturor actelor de executare întocmite în Dosarul nr. x/E/2010 al C., solicitând desfiinţarea tuturor actelor de executare inclusiv a somaţiei emisă la 28 septembrie 2015. La data de 26 noiembrie 2015, contestatoarea A. a depus cerere de complinire a contestaţiei la executare, în sensul că înţelege să conteste şi procesul verbal din 17 noiembrie 2015 întocmit de C. prin care a fost evacuată din imobil.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat şi reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009 a Judecătoriei Craiova Judeţul Dolj, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în Dosarul nr. x/215/2009, a fost admisă acţiunea formulată de B. Craiova împotriva pârâţilor A. şi D., s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 4450 din 03 martie 2006 încheiat între B. Craiova şi pârâţi, au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 255,11 lei reprezentând chirie şi majorări de întârziere aferente perioadei februarie 2009 – iunie 2009, s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Craiova.
În baza acestui titlu executoriu, la data de 12 mai 2010, B. Craiova a formulat cerere de executare silită la C., formându-se Dosarul de executare nr. x/E/2010, solicitând executarea silită a titlului executoriu nr. x/215/2009 – Sentinţa civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009, definitivă, executorie şi irevocabilă, privind pe debitorii A. şi D., pentru evacuare.
La data de 28 septembrie 2015 s-a emis somaţie pentru evacuarea imobilului, iar la data de 17 noiembrie 2015 s-a încheiat procesul verbal de evacuare în Dosarul de executare nr. x/E/2010, prin care s-a pus în executare titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 19151/2009, debitoarea A. declarând că nu se opune la evacuare, a eliberat imobilul şi l-a predat în prezenţa executorului judecătoresc, creditoarei.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanţa a reţinut că potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. Având în vedere că, în speţă, titlul executoriu – Sentinţa civilă nr. 19151/2009 a Judecătoriei Craiova, cuprinde dispoziţia rezilierii contractului de închiriere, contract de închiriere rezultat în temeiul dreptului de proprietate asupra imobilului, drept de proprietate ce reprezintă drept real imobiliar, instanţa a apreciat că în speţă termenul de prescripţie aplicabil este de 10 ani şi ca atare, a reţinut ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu.
Prin Decizia civilă nr. 2202 din 09 decembrie 2015, dată în Dosarul nr. x/215/2015, considerată de revizuentă a fi potrivnică Deciziei civile nr. 189/2016, Tribunalul Dolj a respins apelul formulat de reclamanta B. Craiova împotriva Sentinţei civile nr. 8767 din 04 iunie 2015, pronunţată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/215/2015, în contradictoriu cu pârâta A.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut Tribunalul că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 03 iulie 2015, sub nr. x/215/2015, reclamanta B. Craiova a chemat în judecată pârâta A., solicitând instanţei să dispună evacuarea pârâtei din spaţiul cu destinaţia de locuinţă situat în Craiova, pe care îl ocupă fără forme legale, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 9942 din 05 august 2015, pronunţată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/215/2015, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta A. şi în consecinţă, a fost respinsă cererea de evacuare formulată de reclamanta B. Craiova, înregistrată sub nr. J16/752/1995, în contradictoriu cu pârâta A., pentru autoritate de lucru judecat, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă, a fost respinsă cererea reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Instanţa a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta A., este întemeiată, fiind admisă, pentru următoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate între elementele a două cauze civile, respectiv: identitate de părţi, de obiect şi de cauză.
În speţă, există această identitate, astfel că există autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 19151 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009, rămasă irevocabilă, cu privire la cererea de evacuare din prezenta acţiune, chiar dacă prezenta cauză se judecă potrivit unei proceduri speciale, cu atât mai mult, cu cât în sentinţa menţionată s-a analizat fondul dreptului. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009, rămasă irevocabilă, Judecătoria Craiova a admis acţiunea reclamantei B. în contradictoriu cu pârâţii A. şi D., dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 4450 din 03 martie 2006, evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Craiova, judeţul Dolj, precum şi obligarea acestora la plata chiriei restante pentru perioada februarie – iunie 2009.
Cauza are ca obiect tocmai evacuarea pârâtei A. din acelaşi imobil, cerere deja analizată şi soluţionată irevocabil. Prin urmare, se opune autoritatea de lucru judecat iar reclamanta nu are interes să mai promoveze o astfel de acţiune, având posibilitatea de a executa sentinţa menţionată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa a reţinut că aceasta are un drept de administrare a unui bun aparţinând Municipiului Craiova, drept dovedit cu Hotărârea nr. 144/2012 a Consiliului local al mun. Craiova, prin care locuinţa pe care pârâta o ocupă în prezent fără forme legale (ca urmare a rezilierii contractului de închiriere) a fost dată în administrarea B. Craiova, iar în virtutea acestui drept, reclamanta poate valorifica bunurile imobile date în administrare, inclusiv dreptul de a închiria locuinţele respective sau de acţiona în justiţie pentru realizarea drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractile de închiriere.
Întrucât instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins cererea de evacuare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta B. Craiova susţinând, în esenţă, că prima instanţă a greşit admiţând excepţia autorităţii de lucru judecat, dat fiind că între cele două cauze nu există identitate de obiect, cauză şi părţi; nu s-a pus în discuţie aspectul referitor la punerea în executare a respectivului titlu executoriu; a stabilit şi acordat greşit cheltuielile de judecată acordate pârâtei.
Prin Decizia nr. 189 din 12 mai 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/215/2013 Tribunalul Dolj a respins apelul ca nefondat reţinându-se ca neîntemeiate criticile apelantei, în condiţiile în care, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 17 noiembrie 2015 de C., titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009, a fost pus în executare, executarea silită fiind finalizată prin evacuarea intimatei-pârâte din respectivul imobil.
S-a mai constatat că la data pronunţării apelului, apelanta nu a mai justificat niciun interes legitim, legal şi actual pentru obţinerea unui nou titlu executoriu de evacuare a aceleiaşi pârâtei din unul şi acelaşi imobil locativ, situat în Craiova, jud. Dolj, de vreme ce, aşa cum se atestă prin actul de executare menţionat, intimata-pârâtă a fost evacuată din acel spaţiu locativ.
La data de 01 iunie 2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrată cererea de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 de revizuenta B. Craiova în contradictoriu cu intimata A.
În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat că în fapt, aşa cum este prevăzut în art. 322 alin. (1) pct. 7 există hotărâri definitive/irevocabile potrivnice, pronunţate de instanţe diferite, între aceleaşi persoane cu aceeaşi calitate procesuală.
Prin Decizia nr. 298 din 1 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei Tribunalului Dolj nr. 189 din 12 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/215/2013, formulată de petentul B. în contradictoriu cu intimata A.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive, dacă există o altă hotărâre definitivă, potrivnică cu prima, dată de o instanţă de acelaşi grad sau de grad deosebit, însă, trebuie ca cele două hotărâri să fie date în una şi aceeaşi pricină, dar şi între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, condiţii care, în speţă, nu sunt îndeplinite.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul de faţă.
Revizuenta a susţinut că Decizia nr. 189 din 12 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015 este contrară unor hotărâri definitive prin care s-a statuat asupra valabilităţii titlului executoriu respectiv Sentinţa nr. 19151 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009, Sentinţa civilă nr. 2795/2014 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2013, Sentinţa civilă nr. 9942 din 05 08 2015 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2015, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a acestora.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite, dar care să se refere la acelaşi litigiu, ceea ce presupune tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, Curtea a procedat la o analiză prin prisma acestor dispoziţii, a ultimei hotărâri, Decizia nr. 189/2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015, împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire prin raportare la fiecare din hotărârile anterioare. Prin această decizie, s-a admis recursul, s-a modificat sentinţa în sensul că s-a admis contestaţia la executare, s-a constatat perimată executarea silită, s-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită şi s-au anulat actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/E/2010 al C.
Această hotărâre nu este contrară Sentinţei nr. 19151/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009, deoarece prin aceasta s-a admis acţiunea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâţilor din imobil, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de cauză şi obiect.
Decizia nr. 189/2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015 nu este contrară nici Hotărârilor nr. 9942/2015 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2015 şi nr. 2795 din 27 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2013, deoarece prin aceste hotărâri, pronunţate în litigii având ca obiect evacuare, s-a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat, constatând instanţele că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (1) noul C. proc. civ., respectiv tripla identitate în raport de Sentinţa nr. 19151/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009 prin care s-a soluţionat irevocabil, anterior, acţiunea în evacuare.
Aşadar, a reţinut Curtea, Decizia nr. 189/2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015 nu contravine acestor hotărâri în sensul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi, neavând acelaşi obiect sau aceeaşi cauză, prin aceste hotărâri nu s-a tranşat de instanţe problema puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 19151/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova, astfel încât să se poată spune că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a acestora şi astfel să fie îndeplinite condiţiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ. de la 1865, a obligat revizuenta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs B. Craiova invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând să se constate că sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Susţine recurenta că autoritatea de lucru judecat care s-a opus tuturor acţiunilor formulate ulterior cauzei cu nr. x/215/2009, nu este o autoritate de lucru judecat temporară sau specială ci una permanentă tocmai pentru faptul că instanţele au reţinut valabilitatea puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 19151/2009 care putea fi pusă în executare.
Nu ar fi putut fi opusă o autoritate de lucru judecat în lipsa unei triple identităţi de părţi, obiect şi cauza cum de altfel nu putea fi opusă această autoritate de lucru judecat în prezenţa intervenirii unei prescripţii generale de 3 ani, în speţă fiind vorba de un titlu executoriu emis în materia unei acţiuni reale imobiliare, caz în care operează prescripţia specială de 10 ani.
Arată recurenta că în Dosarul nr. x/215/2015 chiar B. Craiova a ridicat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 19151/2009, ca fiind supus prescripţiei de 3 ani, această excepţie fiind respinsă de instanţa de judecată care s-a pronunţat cu privire la termenul de prescripţie de 10 ani la care se încadrează titlul executoriu deţinut, statuând asupra valabilităţii acestui titlu ce poate fi pus în executare.
Curtea a constatat şi reţinut pe finalul considerentelor deciziei că prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se întâlnesc în speţa de faţă, nu este îndeplinită tripla identitate şi nu s-a tranşat de către instanţe problema puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 19151/2009, acesta fiind singura motivare ce stă la baza respingerii cererii de revizuire ca fiind nefondată.
Consideră recurenta că instanţa s-a pronunţat în mod nelegal în această speţă, ignorând aspecte fundamentale, legale, de care a luat cunoştinţă pe parcursul desfăşurării procesului, le-a constatat existenţa, menţionându-le în considerentele deciziei pronunţate dispunând în totală contradicţie cu acestea.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În susţinerea recursului au fost indicate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Conform art. 304 pct. 7, 8 şi 9 modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurenta a invocat aspectul contradictoriu al deciziei atacate în sensul că, deşi instanţa a reţinut aspectele fundamentale ale cauzei, a dispus în totală contradicţie cu acestea.
Critica este nefondată întrucât nu vizează aspectul contradictoriu al deciziei ci modalitatea de interpretare şi de aplicare a legii la situaţia de fapt, atributul instanţei de judecată. Din examinarea considerentelor deciziei rezultă că instanţa a respins cererea de revizuire reţinând că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi, sub aspectul obiectului şi cauzei, prin hotărârile pretins contradictorii nefiind tranşată problema puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 19151/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova.
Referitor la invocarea art. 304 pct. 8, respectiv că prin hotărârea recurată a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a fost schimbată natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte nu a putut identifica critici care să susţină acest motiv de nelegalitate.
Recurenta a invocat şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Aspectul esenţial pe care îl critică recurenta se referă la faptul că instanţa a reţinut greşit că nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, motiv pentru care a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Înalta Curte, reţine că şi această critică este nefondată.
Între părţi a avut loc un prim litigiu soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009, rămasă irevocabilă, prin care Judecătoria Craiova a admis acţiunea reclamantei B. în contradictoriu cu pârâţii A. şi D., dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 4450 din 03 martie 2006, evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Craiova, judeţul Dolj, precum şi obligarea acestora la plata chiriei restante pentru perioada februarie – iunie 2009.
Această sentinţă a fost pusă în executare silită de către creditoare însă prin Decizia nr. 189/2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015, s-a admis recursul contestatoarei, s-a modificat sentinţa în sensul că s-a admis contestaţia la executare, s-a constatat perimată executarea silită, s-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită şi s-au anulat actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/E/2010 al C.
Reclamanta a formulat o nouă cerere de evacuare a aceleiaşi pârâte iar prin Sentinţa nr. 9942/2015 din 05 august 2015 dată în Dosarul nr. x/215/2015 – Judecătoria Craiova această a fost respinsă reţinându-se autoritatea de lucru judecat, pe considerentul existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
Analizând istoricul litigios şi dispozitivele deciziilor pretins contradictorii, Curtea de apel Craiova a respins în mod corect cererea de revizuire reţinând că în speţă, nu s-a dezlegat de către instanţe problema puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 19151/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova, astfel încât să se poată spune că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a acesteia.
Într-adevăr, soluţia dată prin decizia supusă revizuirii nu are influenţă asupra puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 19151/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova ci doar asupra executării silite pornite în Dosarul de executare nr. x/E/2010 faţă de care a intervenit perimarea executării silite. Faptul că s-a constatat perimarea executării silite într-un dosar de executare nu constituie un impediment legal pentru înregistrarea unui nou dosar de executare silită înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a solicita executarea silită.
În aceste condiţii, rezultă cu evidenţă că, în mod corect s-a constatat prin decizia atacată că nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză sub aspectul obiectului şi cauzei.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta B. Craiova reprezentată de E. împotriva Deciziei nr. 298 din 1 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2016.