Drepturile cumpărătorilor in imobiliare

Paul Dumbrăvanu, inițiatorul IMOPROTECT

„Proiectul IMOPROTECT a pornit de la cazurile din practică, pe care le întâmpin în fiecare săptămână, de la necesitatea de a crea o relație corectă între cumpărător și dezvoltator sau alt tip de vânzător. Această relație corectă se bazează pe o anumită conduită, pe care trebuie să o aibă atât cumpărătorul, cât și vânzătorul, când se întâlnesc și discută despre o tranzacție imobiliară. Ea ține de transparență, de corectitudinea discuției despre clauzele contractuale, despre tot ceea ce înseamnă informații de bază pe care le primești atunci când ajungi să negociezi cu un profesionist, așa cum sunt dezvoltatorii, de pildă. Așadar, Imoprotect a pornit de la această idee de a crea un cod de conduită, un cod etic în relaționarea dintre vânzător și cumpărător.

Scopul este ca acest cod de conduită să se transforme în norme, într-un proiect care să fie ori o lege distinctă, care să reglementeze relaționarea dintre vânzător și cumpărător pe piața liberă, fără să restricționeze în vreun fel concurența, sau acest proiect să fie adoptat de către Protecția consumatorului și adus în ceea ce înseamnă tranzacționarea de zi cu zi, prin intermediul a ceea ce înseamnă protecția statului, pentru că, în definitiv, peste tot în lume există anumite norme de conduită, pe lângă Codul civil sau Codul penal.
Propunerea aceasta nu a venit doar din practica mea, ci dintr-un drept comparat, pe care l-am făcut la nivelul întregii Uniuni Europene (UE). Codul acesta, care este scris, cuprinde foarte multe norme care au legătură cu UE, cu ceea ce se întâmplă pe celelalte piețe dezvoltate sau mai puțin dezvoltate decât a noastră.”

https://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/drepturile-cumparatorilor-chiria-ilor-24677.html

Paul Dumbrăvanu

„Băncile fac jocul cu ajutorul sau pseudoajutorul statului. În principiu, dacă statul e reprezentat în discuția noastră prin Guvern, Parlament, autoritățile care pot reglementa și au implicații majore în piața imobiliară, discutăm despre ceea ce înseamnă grad de îndatorare, care este iarăși o problemă majoră în momentul de față în piață.

Iar faptul că avem un cumul de factori, împreună cu Robor-ul și rata de schimb valutar, ne vor face să vedem o lipsă de viziune, de strategie, de absolut orice. Lipsa asta de predictibilitate o văd și eu.

Lucrez cu o firmă foarte mare de avocatură din Marea Britanie și exact asta îmi spun: noi nu putem aduce investitori aici atâta timp cât nu avem o proiecție pe zece ani, nu putem să o facem nici măcar pe trei ani sau pe doi ani. Vor să cumpere pachete de investiții într-un proiect imobiliar, al unui dezvoltator. Dar noi nu știm care este fiscalitatea anul viitor.

Am această problemă și cu investitorii români, care dețin cinci – zece apartamente, pentru care au muncit, dar nu știu nici cei de la fisc unde se încadrează acești oameni cu TVA-ul și cu probleme legate de fiscalitatea acelor investiții. Ori în momentul în care nu ai o predictibilitate la nivelul acesta, ce să discutăm despre zece milioane de euro?

Noi așteptăm foarte multe de la ceea ce înseamnă reglementare, pentru că statul trebuie să aibă un rol activ, nu restrictiv. Trebuie să fie acolo, să existe, să ajute, să spunem, partea de constructori și dezvoltatori cu norme clare. Așa cum trebuie să ajute, să existe în piață norme clare și pentru cei care cumpără, astfel încât, atunci când ajung la notariat să fie siguri că, fără cele cinci elemente pe care nu le întrunește un vânzător, nu pot cumpăra. Sau nu poate vinde celălalt. Ori statul se concentrează mai mult pe această politică socială. Din păcate chestiunea legată de 3.000 de lei mi se pare mai mult decât strigătoare la cer, pentru că nu poți să restricționezi în felul acesta, neexistând un program în sine, social, pentru oameni care câștigă 3.030 de lei sau 2.950 de lei. Din punctul acesta de vedere, întotdeauna pe o piață de genul ăsta, este dovedit istoric, oamenii vor fi atât de creativi, încât statul va pierde în continuare bani.”